Armonizarea Documentelor normative a Republicii Moldova

  1. Integrarea ECONOMICĂ EUROPEANĂ

Cooperarea şi integrarea economică europeană a apărut în anul 1923 prin înfiinţarea a numeroase organizaţii cu diverse activităţi de cooperare, ajutor economic, apărare şi anume:

  • Uniunea Federalistă Europeană – 1946;
  • Liga Europeană pentru Cooperare Economică – 1947;
  • Planul Marshall – 1948-1952;
  • Organizaţia pentru Cooperare Economică Europeană – 1948;
  • Uniunea Europei Occidentale – 1948;
  • NATO – 1949;
  • Consiliul Europei (Strasbourg) – 1949;
  • Comunitatea Economică a Cărbunelui şi Oţelului – 1951;
  • Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (EUROATOM) – 1957.

Condiţiile de înfiinţare şi funcţionare ale Comunităţii Economice Europene (CEE) sau Uniunea Europeană (UE) au fost stabilite prin Tratatul de la Roma (1957) în vigoare din 1959. Activităţile sunt coordonate de trei unităţi:

  • Parlamentul European;
  • Consiliul Uniunii Europene;
  • Comisia Europeană.

Principala instanţă de decizie este Consiliul Uniunii Europene.

Obiectivele principale ale UE:

  • promovarea unei dezvoltări continue, armonioase şi echilibrate a ţărilor membre;
  • crearea unei pieţe comune;
  • punerea de acord a legislaţiei care să facă posibilă funcţionarea pieţei comune;
  • eliminarea taxelor vamale;
  • libertatea de mişcare pentru bunuri, persoane, servicii de capital, crearea de noi locuri de muncă etc.

Din anul 1985 Tratatul de infiinţare a UE s-a modificat şi completat cu o serie de decizii ale Consiliului UE privind crearea Pieţii Unice Europene (Piaţă comună). Astfel s-au pus bazele iniţierii procesului de armonizare la nivel comunitar a regulilor şi normelor tehnice ca premisă a eliminării restricţiilor existente în cadrul liberei circulaţii a mărfurilor.

Piaţa comună a apărut oficial în 1993. Piaţa construcţiilor ca parte a pieţei interne a UE, unde concurenţa se poate manifesta liber, are o pondere însemnată.

 

  1. Armonizarea reglementărilor tehnice în construcţii

Armonizarea bazei tehnice pentru proiectarea construcţiilor şi sortimentul, calitatea şi performanţele materialelor, echipamentelor şi a produselor de construcţii în general trebuie să asigure creşterea mobilităţii proiectanţilor, eliminarea barierelor tehnice şi comerciale din industria construcţiilor, tratarea în acelaşi mod în toate ţările europene a diferitelor tipuri de structuri, materiale şi produse.

Un stat membru sau asociat al pieţei comune trebuie nu numai să fie capabil să creeze condiţii pentru producerea bunurilor conform standardelor comunitare, dar trebuie să fie capabil să creeze condiţii pentru producerea bunurilor conform standardelor comunitare, dar trebuie să fie capabil să garanteze că toate produsele introduse pe această piaţă – proiecte, materiale, echipamente etc. – corespund standardelor. Aceasta înseamnă nu numai adoptarea de către toate statele membre a legislaţiei, dar şi crearea tuturor structurilor, tehnicilor etc. necesare aplicării efective a noii legislaţii. Aceste structuri – institute de cercetare, laboratoare etc. – trebuie să câştige încrederea comunităţii europene.

Măsurile de armonizare a sistemului de reglementări tehnice s-au dispus în principal prin două acte ale consiliului UE şi anume:

  • Directiva Lucrărilor publice, 89/440/EEC;
  • Directiva privind Produsele de construcţii, 89/106/EEC.

Directivele menţionate stabilesc principiile de funcţionare ale pieţei construcţiilor, criteriile de elaborare a normelor tehnice şi modul de corelare a legilor, normelor şi decretelor din ţările membre ale UE. Produsul unei construcţii (materiale, elemente, structuri, ansambluri, instalaţii, echipamente, proiecte etc.) se bazează pe un număr de cerinţe sau exigenţe esenţiale şi anume:

  1. rezistenţă şi stabilitate;
  2. siguranţă în exploatare;
  3. siguranţă la foc;
  4. igienă, sănătatea oamenilor, refacerea şi protecţia mediului înconjurător;
  5. izolaţie termică şi hidrofugă, economie de energie;
  6. protecţia împotriva zgomotelor.

Legislaţia trebuie să se refere la:

  1. reglementări tehnice privind proiectarea construcţiilor;
  2. norme referitoare la calitatea materialelor şi produselor folosite la realizarea construcţiilor;
  3. specificaţii privind modul de întocmire a agrementelor tehnice pentru noi produse, echipamente, materiale procedee etc.

Consiliul UE a dispus că de elaborarea sistemului european de reglementări şi norme tehnice să se ocupe trei dintre cele mai importante organisme de standardizare:

  • Comitetul European de Standardizare (CEN);
  • Comitetul European de Standardizare Electrotehnică (CENELEC);
  • Institutul European de Standardizare în Telecomunicaţii (ETSI).

Difuzarea reglementărilor elaborate se face de către Secretariatul Asociaţiei Europene a Liberului Schimb (AELE).

 

  • Norme de proiectare armonizate – Eurocoduri

Realizarea Eurocodurilor (reglementări de proiectare) s-a dispus în responsabilitatea unui Comitet Tehnic din cadrul Comitetului European de Standardizare (CEN) denumit.

CEN/TC 250 Structural Eurocodes, cu următorul obiect de activitate „Standardizarea regulilor şi metodelor de proiectare a structurilor pentru clădiri şi construcţii inginereşti ţinând seama de legătura dintre normele de calcul, comportarea materialelor şi tehnologia de execuţie şi control”.

Iniţiativa elaborării unor norme internaţionale pentru proiectarea structurilor de rezistenţă a apărut în 1974, având la bază cooperarea unor organizaţii tehnico-ştiinţifice şi profesionale, cu activitate recunoscută pe plan european şi internaţional şi anume:

  • IABSE – „The International Association for Bridge and Structural Engineering”,

                        – „Asociaţia Internaţională pentru Poduri şi Structuri Inginereşti”;

  • CIB – „Conseil International du Bâtiment”;
  • RILEM – Asciaţia Internaţională pentru Testarea şi Cercetarea în Laborator a Materialelor şi Construcţiilor;
  • CEB – Comitetul Euro-Internaţional pentru Beton;
  • FIP – Federaţia Internaţională pentru Beton Precomprimat.
  • ECCS – Convenţia Europeană pentru Construcţii Metalice;
  • JCSS – Comitetul pentru Siguranţa Structurilor;
  • JSSMFE – Societatea Internaţională pentru Mecanica Pământurilor şi Ingineria Fundaţiilor;

Regulile pentru calculul structurilor au fost elaborate de Comitetul pentru Siguranţa Structurilor (JCSS), unde s-au formulat condiţiile de  siguranţă şi exploatare pe baza conceptului de risc în funcţie de criteriile de fiabilitate ale structurilor, care constituie baza comună a normelor de calcul pentru întocmirea elaborarea Eurocodurilor, urmărindu-se armonizarea normelor statelor participante, privind materialele de construcţie, metodele de execuţie, tipurile de clădiri şi construcţii.

Eurocodurile vor servi ca norme de referinţă, recunoscute de autorităţile statelor membre.

Eurocodurile prevăd nouă normative:

  • EUROCOD 1. (EC 1) – Elemente fundamentale pentru proiectare şi acţiuni în construcţii;
  • EUROCOD 2. (EC 2) – Proiectarea (Calculul design) structurilor din beton armat şi beton precomprimat;
  • EUROCOD 3. (EC 3) – Proiectarea structurilor metalice;
  • EUROCOD 4. (EC 4) – Proiectarea structurilor mixte oţel-beton;
  • EUROCOD 5. (EC 5) – Proiectarea structurilor din lemn;
  • EUROCOD 6. (EC 6) – Proiectarea structurilor din zidărie;
  • EUROCOD 7. (EC 7) – Proiectarea fundaţiilor şi inginerie geotehnică;
  • EUROCOD 8. (EC 8) – Prevederi de proiectare pentru structuri rezistente la cutremur;
  • EUROCOD 9. (EC 9) – Proiectare structurilor din aliaje de aluminiu.

Pentru exercitarea responsabilităţii asupra exigenţelor esenţiale de către autorităţile statelor membre, se vor elabora Documente de Aplicare Naţionale (DAN) – anexe naţionale, având următoarele funcţiuni:

  • armonizarea normelor prin stabilirea unor legături între normele comune (EUROCODURI) şi reglementările naţionale;
  • corelarea Eurocodurilor cu nivelul de protecţie pe plan naţional din punct de vedere al siguranţei structurale;
  • precizarea valorilor numerice din EUROCODURI pentru diverse mărimi (coeficienţi de siguranţă, intensitatea acţiunilor – vânt, zăpadă, seism, temperatură etc.);
  • crearea unor alternative la regulile de aplicare.

După implementarea normelor europene (EN), ţările membre UE urmează să retragă din folosinţă după o perioadă stabilită, standardele normativele naţionale.

Aplicarea reglementărilor EN va deschide piaţa întreprinderilor de proiectare şi construcţie, care vor putea coopera cu întreprinderi străine pentru lucrări din întreaga Europă.

 

  1. Armonizarea normelor Republicii Moldova cu EUROCODURILE.

Relaţiile dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană au fost formal lansate odată cu semnarea la 28 noiembrie 1994 a Acordului de Cooperare şi Parteneriat, care a intrat în vigoare la 1 iulie 1998.

Acordul de Parteneriat şi Cooperare reprezintă baza juridică a relaţiilor dintre RM şi UE.

Republica Moldova promovează politica de integrare în UE. Planul naţional de acţiuni pentru perioada 2017-2019 a fost aprobat prin HG nr.1472 din 30.12.2016, care stabileşte obligaţia Republicii Moldova de a revizui standardele existente şi de a le armoniza cu standardele internaţionale şi europene, în special a EUROCODURILOR în domeniul construcţiilor.

La momentul actual în RM o parte din standardele de proiectare sunt normativele fostei URSS, care s-au elaborat în anii 1980. Aceste normative sunt învechite moral şi necesită a fi înlocuite.

La implementarea normativelor europene se prevede atragerea specialiştilor europeni pentru consultare în procesul implementării EUROCODURILOR şi elaborării anexelor naţionale.

Implementarea EUROCODURILOR va permite obţinerea următoarelor beneficii:

  • va contribui la armonizarea pieţei de servicii în construcţii;
  • va încuraja şi facilita marketingul şi utilizarea materialelor şi echipamentelor;
  • standardele europene vor spori şi vor servi drept bază unică pentru cercetări şi dezvoltări în domeniul ingineriei civile;
  • transparenţa sporită în metodele de proiectare va facilita comunicarea dintre proiectanţi, autorităţi şi clienţi;
  • se vor elabora mijloace comune pentru a asista proiectarea (ghiduri, manuale ş.a.);
  • va creşte competitivitatea pe plan mondial a întreprinderilor de inginerie civilă, antreprenorilor, proiectanţilor şi producătorilor de materiale;
  • va conduce la un nivel uniform de securitate a construcţiilor;
  • va facilita armonizarea cu Eurocoduri a reglementărilor naţionale în construcţii.

Priorităţi de bază ale sectorului construcţiilor pentru perioada anilor 2019-2021

  1. Armonizarea documentelor normative naţionale cu standardele europene.
  2. Implementarea foilor de parcurs (Eurocoduri – standarde europene pentru proiectarea structurilor, performanţa energetică a clădirilor, securitate şi sănătate pe şantier etc.).
  3. Elaborarea proiectului Normativului: „Norme de proiectare, construcţie şi exploatare a depozitelor de deşeuri”.
  4. Elaborarea sistemului de documente normative în construcţii.
  5. Sporirea performanţei energetice a clădirilor.
  6. Acţiuni care dispune Directiva 2010/31UE